Acum iar ma simt ca un cacat. A inceput sa se intample cam in fiecare seara pentru ca ma simt ca si cum n-as avea prieteni ,nu o sa ma ajute nimeni in viata si nu o sa reusesc nimic fara ei. Am inceput sa incerc sa le atrag atentia pe Facebook, bagandu-i in seama, am pus si o nenorocita de poza cu mine ( care nu prea am vrut s-o fac) ca sa vada ca macar exist. Nah. Nika.
Facebook-ul ,dupa parerea mea , e o retea de socializare shitty ,care nu face decat sa te faca sa te simti la fel. Vrei like-uri ca sa te simti tu bine, aia iti dau ca le e mila de tine sau ca na' ,esti vecin,coleg,cunoscut,ruda ,asa din bun simt , si tu ca prostu' iti face sperante ca astia chiar iti dau chestiile alea pentru ca ei chiar te plac. Pffft. Haha. E o retea al omului prefacut,cersetor,arogant si 'superior' celorlalti.
Vreau si eu o persoana care sa ma contacteze din pura vointa. Ca na,cica ii e dor de mine si vrea sa vorbim....Da' cum sa se intample dom'ne asta? Nuuuu. Ana e de fier si nu-i trebuie oameni care s-o contacteze si s-o intrebe ce cacat mai face, Ana e persoana la care toti se plang cu dureri si vai si chin si ea trebuie sa le tina pe toate inchise. Care odata ce vede ca persoana respectiva pare interesata de trecutu' ei inceeeeepe si *tacatacataca* pana persoana respectiva o face egoista si egocentrista ca nu-l mai lasa sa vorbeasca. (Poate din cauza ca nu mi se intampla des sa ma descarc sau poate chiar sunt) ..Oricum,stiu ca am destule defecte si vreau sa le accept ,da' oamenii din jurul meu nu prea vor s-o faca.
Am zile in care vreau sa stau toata ziua inchisa in casa ,sub plapuma, sa dooorm toata ziua si sa uit de lume.Cand nu mai vreau sa ma opresc din visat si sa raman blocata in visul respectiv ,sa scap de realitatea de cacat. Parca vad oameni venind si spunandu-mi " Lasa! Ca esti inca tanara! Mai ai tu timp! " ..sunt la liceu, vreau sa am niste ani de liceu frumosi...nu cum au fost ceilalti ani ai mei de scoala. Stat in banca in toate pauzele,iesit afar' la magazin,sa iau aer sau la baie. Socializare=0 ,dar totusi ,certat cu colegii mei pentru ca-mi expun punctu' de vedere si ca nu's de acord cu felul lor de a gandi. Haha,cand ma gandesc ca puteam naibii sa tac,sa fac pe proasta si aveam niste ani frumosi...Mai ales a 8-a ,care a fost cel mai plictisitor an scolar. Nici nu m-am prezentat la banchet.(diverse motive)
Nu-mi place si nu mi-a placut niciodata sa-mi expun gandurile si sentimentele pe site-uri de socializare...da' uite-ma acum. Stiu ca's oameni care te compatimesc si oameni care te judeca pe baza chestiilor astea...da' in momente d'astea..nici ca te mai intereseaza. Nu sunt o persoana care poate sa se deschida usor in fata oamenilor...imi ia mult curaj si vointa si trebuie sa am incredere deplina in persoana aia.(Si din nou,uiteee,scriu aici,unde n-o sa citeasca nimeni oricum[cred]) .... De ce trebuie o persoana sa fie inconjurata de alte persoane ca sa se simta implinita? De ce nu poate fi singura si fericita? De ce vreau dintr-o data atentia celor din jurul meu? Adolescenta? Pentru ca ei chiar ma intereseaza? De ce ei nu se apropie de mine? ...Sunt o persoana plictisitoare,egoista,egocentrista,suparacioasa...?
